Am ajuns acasa la bunica, si deja urc spre pod, n-am mai fost de mult acolo, mereu m-am temut, dar astazi vreau sa ma duc. Urc pe treptele batrane, care scartaie cand le atingi, ma tin de balustrada bine, cu modele de furnici.
Ajuns in fata usii negre, trag de zavor si deschid usa cripeti. Pasesc inauntrul ei, calc pe praful asezat, simt un parfum vechi, intors, parca din trecut chemat, sa-l miros, nu l-am uitat. A fost al bunicului, se dadea cu el candva, cand functia ii permitea. Pana sa il recunosc, dau de-albumul uracios, cu mult praf pe el cazut, putin subred, chiar si rupt, il deschis si-l rasfoiesc, pe bunici stau si-i privesc. Magnetofonul crapat, il pornesc, nu merge, pacat. Parca mi-l amintesc. cantand precum unpian, eu mic jucand, 'timp ce partintii priveau, iar bunicii admirau. Tot privesc, ma minunez atatea poze, atatea picturi, atatea discuri vechi, bratari, cercei, coliere, rochii de fetite mici ale mamei, uite aici.
N-am terminat sa ma uit, ca a si venit bunica si-am plecat sa-mi mananc supa. Am sa ma re-ntorc tarziu, nu chiar azi, dar am sa viu.
Am reusit ceva... inca are rime-n ea, dar daca profei nu-i va placea, doi sa-mi dea, ce ... mea. :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu