Alb

Iese ea iarasi din lift,
Insa eu intru si simt,
Parfumul lasat de ea,
Sa-mi oftice inima.

Afara...
Fulgii cad pe chipul ei,
O alinta cum doar ei,
Stiu s-o faca doar odata,
Cand cade prima zapada.

Singur...
Numai eu stau azi in casa,
O privesc cum nu ma lasa,
Fulgii egoisiti, s-ating,
Buze sangerii s-aprind.

Pe strazi...
Patura se indeseste,
Peste strazi, copii, ferestre,
Ii alinta pe cei mici,
Celor mari le da pitici.

Ea se plimba printre ei,
Alintata de fulgi-zmei,
Singura cu toti se-aduna,
Si prin par, pe chip, pe mana.

Asta fiind doar prima zi,
Maine fulgii de-or mai fi,
Singur iara voi privi,
Buzele ei sangerii.


Prima poezie pe care am scris-o pe caiet, inainte de a o posta. Sper sa va placa, pentru mine e destul de speciala, am scris-o cu ochii la ninsoare. Lectura placuta si o iarna fericita!