luni, 6 decembrie 2010
De Mos Nicloae...
Okay, pentru ca azi am marsaluit cu Denisa prin frig in cautarea restaurantului ala amarat... am decis sa transpun tot in versuri si pentru ca e perioada aia in care se scriu colinde si toate alea, am sa va patrund inauntru cu ceva mai diferit dar totusi asemanator, enjoy.
Valsand printre ziduri de zapezi,
Pasind pe fulgi, reziduri, pierzi
Ganduri, notiuni, principii,
Ratacind prin frigul iernii.
Doar ei doi cu palme calde,
Tinute mereu legate,
Mai patrund printre mormane,
Sa-Ti gaseasca calea, Doamne.
Prin nameti deja cazuti,
Ei raman legati, micuti.
Printre siruri lungi patrund,
Printre oameni, negrii, plang.
La caldura restul stau,
Numai ei pe strazi erau,
Printre spini de frig si vant,
Ceilalti cu cafea, cantand.
Fara griji, nevoi sau ganduri,
Inghetate, rupte, vanturi,
Patrunzand prin ele,
Stau si beau, o dulci cafele!
Au ramas asa o vreme,
Pana au gasit pe unul, pesemne,
Mult mai tandru, mai timid,
Cu nevoi, probleme, vid.
Apropo, puteati sa va ridicati si sa ne cautati, ca nu erati lipiti de scaun.:>
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
>:D< da, stiu ! Sunt nesimtita dar era asa cald si bine acolo . Plus ca ridicam toata masa :)) Nu era prea frumos :> . Si nu va stricat :>:> Va cunoasteti si voi mai bine :P !
RăspundețiȘtergereGeniala poezie ! :*
Mda ce frumos. >:P :)) "era cald si bine" si noua ne era frig si rau!:)) De cunoscut mai bine nu ne-am cunoscut ca nu ne puteam gandi sa vorbim altceva inafara de "unde or fi?" "merge sa suni?" etc. :))
RăspundețiȘtergereDar a fost dragut.
Si da, poezia e geniala, mai mult decat geniala!:x